Confruntat cu diagnosticul irevocabil de cancer esofagian, autorul nu va pune deoparte instrumentele discursului argumentativ. Prea lucid ca sa ramâna multa vreme pe tarâmul iluziilor de vindecare, desi nu refuza nici un tratament – fie el si experimental –, prea onest si egal cu sine pentru o convertire religioasa grabita si – în viziunea sa – oportunista, de ultim moment, scriitorul pare sa ramâna cu o ultima solutie: acceptarea mortalitatii. Dar n-o va face, pentru ca nu aceasta este miza sa. Hitchens nu accepta nimic, înainte de a cunoaste. Întelegerea mortalitatii pe care boala, grabindu-i ritmul, o apropie ochiului analitic, înseamna, în viziunea intelectualului Hitchens, a trai pâna la capat.